Incontinenta urinara. Cum se manifesta, care sunt cauzele si ce tratamente exista

Asist. Univ. Dr. Predoiu Gabriel

Medic specialist urolog

imagine1-articol-incontinenta

Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/greyscale-photography-of-woman-wearing-long-sleeved-top-736843/

Incontinența urinară este o problemă care afectează între 10% și 36% dintre persoane la nivel global, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Riscul apariției acestei probleme crește foarte mult după vârsta de 60 de ani, însă incontinența poate afecta și persoanele mai tinere și este de două ori mai frecventă la femei decât la bărbați.

Incontinența este o problemă stânjenitoare, care afectează serios viața bolnavilor, putând duce la depresie și la izolare. De aceea, este foarte important să cunoaștem cauzele acestei afecțiuni și soluțiile de tratament care există în acest moment.

Ce este incontinența urinară

Incontinența se manifestă prin pierdere involuntară de urină, care poate să apară în timpul zilei sau al nopții. Mușchii și nervii care controlează vezica urinară devin slăbiți și astfel nu mai pot reține eficient urina, iar pacientul nu mai are timp să ajungă la toaletă și are scăpări de urină.

Fenomenul poate avea loc ocazional, frecvent sau permanent, iar pierderile de urină pot fi minore sau foarte mari. Prin urmare, incontinența afectează diferit fiecare persoană în parte. Deși incontinența urinară este mai frecventă la persoanele în vârstă, nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Schimbarea stilului de viață și anumite tratamente pot ameliora acest disconfort sau îl pot înlătura complet.

Tipuri de incontinență urinară

Există mai multe tipuri de incontinență:

  • Incontinența de stres: apare atunci când vezica urinară este expusă la o presiune mare (naștere, efort fizic intens, tuse, strănut, râs).
  • Incontinența de urgență: pacientul simte o nevoie intensă de a urina, dar nu mai are timp să ajungă la toaletă, pentru că imediat are loc pierderea necontrolată de urină.
  • Incontinență mixtă: atunci când pacientul suferă și de incontinență de stres și de incontinență de urgență.
  • Incontinență de „prea plin” (retenție de urină): scăparea de urină are loc din cauză că vezica este prea plină, ca urmare a unui blocaj la nivelul tractului urinar.
  • Incontinență totală: pacientul nu mai poate controla deloc vezica, iar pierderea de urină este constantă. Problema poate să apară din cauza unei malformații din naștere, a unui traumatism la nivelul coloanei vertebrale sau în urma formării unei fistule (un mic tunel care se formează între vezică și un alt organ).
  • Incontinența funcțională: apare atunci când pacientul nu poate ajunge la timp la toaletă. Situația este întâlnită mai frecvent la persoanele cu afecțiuni psihice, neurologice sau articulare, care nu se pot descurca singure.

Cauzele incontinenței urinare

Există mai multe afecțiuni și factori de risc care pot duce la pierderile involuntare de urină. Unele cauze ale problemei sunt specifice pentru bărbați sau pentru femei, însă cei mai mulți factori sunt comuni. Este important să facem deosebire între două situații diferite: incontinență temporară și cea persistentă.

Astfel, pot exista următoarele cauze:

Incontinență temporară

Apare de obicei ca urmare a unor tratamente medicale, boli acute sau a unui stil de viață dezechilibrat. Poate fi provocată de:

  • Consumul unor produse cu efect diuretic (cafea, alcool, ciocolată, sucuri carbogazoase, ardei iute, alimente foarte dulci sau foarte picante)
  • Tratamente cu sedative sau cu medicamente pentru hipertensiune ori pentru boli cardiace
  • Doze mari de vitamina C
  • Infecții urinare sau cistită
  • Constipație (dacă rectul nu este golit eficient, nervii din zona pelvisului sunt iritați și apare presiunea pe vezică).

imagine2-articol-incontinenta

Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/happy-senior-couple-hugging-in-autumn-park-4148965/

Incontinența persistentă

Problema este provocată de existența unei afecțiuni medicale cronice sau a unor situații speciale, de durată. Cauzele pot fi următoarele:

Incontinența urinară la femei

  • Sarcina: schimbările hormonale și presiunea pe care fătul o exercită asupra vezicii pot duce la incontinență de stres.
  • Nașterea: nașterea vaginală poate slăbi mușchii și nervii din zona pelvisului. Incontinența poate să apară în timpul nașterii, dar și ulterior, dacă se ajunge la prolaps uterin (uterul și celelalte organe din pelvis, inclusiv vezica urinară, coboară din poziția lor normală).
  • Înaintarea în vârstă: poate slăbi mușchii vezicii, astfel încât urina nu mai poate fi reținută eficient.
  • Menopauza: la menopauză, organismul femeii nu mai produce estrogen, un hormon esențial pentru sănătatea vezicii urinare și uretrei.
  • Histerectomia: operația pentru îndepărtarea uterului poate afecta mușchii pelvisului, ducând astfel la incontinență.

Incontinența urinară la bărbați

  • Prostata mărită: fenomenul este întâlnit mai ales la bărbații în vârstă, boala fiind numită hiperplazie benignă de prostată.
  • Cancerul de prostată: incontinența poate să apară din cauza unei tumori canceroase la nivelul prostatei sau ca efect secundar al tratamentului pentru cancer.
  • Operația la nivelul prostatei: bărbații care au trecut printr-o operație de cancer de prostată sau pentru îndepărtarea unui adenom de prostată, au un risc mai mare să sufere de incontinență urinară după această intervenție.

Pe lângă acești factori specifici, incontinența poate să apară și ca urmare a unor probleme care pot fi întâlnite atât la bărbați, cât și la femei:

  • Obstrucție a tractului urinar: provocată de o tumoare sau de pietre la rinichi.
  • Boli neurologice: nervii care controlează vezica urinară pot fi afectați în caz de Parkinson, scleroză multiplă, tumori cerebrale, atac cerebral sau după traumatisme ale coloanei vertebrale.
  • Obezitate: greutatea în exces pune presiune pe mușchii pelvisului, iar în timp aceștia slăbesc și poate să apară incontinența de stres.
  • Alte afecțiuni medicale: diabet, anxietate, fistulă formată între vezica urinară și un alt organ.
  • Fumat.

Cum este diagnosticată incontinența urinară

Pentru a putea stabili cauza care duce la pierderea involuntară de urină și pentru a putea recomanda tratamentul potrivit, medicul va recomanda mai multe investigații. Acestea sunt:

  • Ținerea unui jurnal: pacientul trebuie să noteze câte lichide bea zilnic, când și cât urinează și câte scăpări de urină apar.
  • Examenul fizic: medicul va verifica starea mușchilor de la nivelul pelvisului. Consultația poate include un tușeu vaginal pentru femei și unul rectal pentru bărbați.
  • Sumarul de urină și urocultura: aceste analize analiza arată dacă există o infecție urinară, dacă apare sânge sau nisip în urină
  • Analizele de sânge: oferă informații importante despre funcționarea rinichilor
  • Volumul rezidual (măsurare PVR/post voidal rezidual): printr-o ecografie, medicul poate verifica dacă a rămas urină în vezică imediat după urinare
  • Ecografia abdominală: poate arăta anomalii la nivelul vezicii urinare
  • Testul de stres: pacientul va pune presiune pe vezica urinară, iar medicul va verifica dacă apare o pierdere de urină în acele momente
  • Testul urodinamic: măsoară presiunea din vezică, atunci când este goală și când se umple. Medicul introduce un cateter prin uretră și umple vezica cu apă. Apoi, va măsura presiunea din interiorul vezicii. În acest fel, poate evalua rezistența vezicii și sănătatea sfincterului urinar.
  • Cistoscopia: medicul introduce prin uretră un mic tub prevăzut cu o cameră video, pentru a putea vizualiza interiorul tractului urinar. În acest fel, pot fi observate eventuale anomalii sau malformații.
  • Cistografia: vezica urinară este inspectată cu ajutorul unei radiografii.

imagine3-articol-incontinenta

Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/contemplative-doctor-in-uniform-reading-clinical-records-4173239/

Tratamentul pentru incontinența urinară

Schimbarea stilului de viață

După stabilirea diagnosticului, medicul va recomanda tratamentul potrivit, în funcție de tipul de incontinență și de severitatea problemei de care suferă pacientul. De obicei, primele măsuri recomandate de medic țin de schimbarea stilului de viață. Astfel, incontinența poate fi ameliorată prin:

  • Reducerea consumului de alcool și cafeină, care sunt diuretice
  • Hidratarea corectă (nu trebuie consumate prea multe lichide, dar nici prea puține)
  • Pierderea în greutate (dacă pacientul este supraponderal)
  • Renunțarea la fumat
  • Evitarea alimentelor prea condimentate sau acide
  • Consumul de alimente bogate în fibre, pentru a preveni constipația.

De asemenea, medicul poate recomanda și câteva soluții eficiente, care nu presupun operație sau administrarea unor medicamente. Unele tipuri de incontinență urinară pot fi ameliorate sau chiar vindecate prin:

  • Exerciții Kegel: ajută la întărirea mușchilor planșeului pelvian, care controlează inclusiv vezica urinară.
  • Antrenarea vezicii: pacientul va fi sfătuit să meargă la toaletă pentru a urina la un anumit interval de timp (2-3 ore), va învăța să se abțină atunci când simte nevoia să urineze și va recurge și la „golirea dublă” a vezicii. Asta înseamnă că i se va spune să urineze, apoi să urineze încă o dată, după doar câteva minute.

Medicamente pentru incontinența urinară

Dacă măsurile menționate mai sus nu au efectul dorit, medicul poate recomanda și anumite medicamente. Acestea au ca scop reducerea spasmelor de la nivelul vezicii urinare, prin relaxarea mușchilor și nervilor din această zonă.

Pentru femeile aflate la menopauză poate fi recomandat și un tratament pe bază de estrogen, cu aplicare locală, în zona vaginului și uretrei, deoarece acest hormon poate contribui la ameliorarea simptomelor.

Dacă aceste medicamente nu sunt totuși eficiente, medicul poate recurge la injecții cu botox, deoarece această substanță ajută la relaxarea vezicii. Efectul unei injecții poate dura chiar și 6 luni.

Operație și dispozitive medicale pentru incontinența urinară

În cazuri grave, când pierderile de urină sunt severe și alte tratamente nu sunt de ajutor, poate fi necesară intervenția chirurgicală. În funcție de tipul de procedură folosit, medicul poate folosi o meșă dintr-un material special, pentru a întări pereții vezicii.

imagine4-articol-incontinenta

Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/photo-of-doctor-saving-patients-life-3376799/

Un alt tip de operație presupune reașezarea vezicii, în cazul unui prolaps. Alteori, este recomandată inserarea unei valve sau a unui sfincter artificial, care va controla mai eficient fluxul de urină din vezică spre uretră.

Totodată, există și unele dispozitive medicale, care pot fi folosite pentru a preveni scăpările de urină. Spre exemplu, un inel poate fi inserat în vagin, pentru a ajuta la poziționarea corectă a uretrei sau poate fi folosit un dispozitiv care să trimită impulsuri electrice. Acestea vor întări mușchii din jurul vezicii urinare și vor preveni pierderea de urină.

Un alt sistem similar este cel folosit pentru stimularea nervului sacral. Dispozitivul este implantat sub pielea de pe fese și este conectat printr-un fir la vezică. Acest fir trimite stimuli electrici la nivelul nervului, ajutând astfel la controlarea vezicii.

Femeile care suferă de incontinență urinară pot folosi un dispozitiv special, care se introduce în uretră și previne pierderile involuntare de urină. Acesta trebuie scos atunci când femeia dorește să urineze.

Terapia prin radiofrecvență este o altă soluție care poate fi de ajutor în caz de incontinență. Procedura presupune încălzirea țesutului din zona tractului urinar inferior. După ce se vindecă, țesutul devine mai ferm și astfel pierderile involuntare de urină vor fi reduse sau chiar eliminate.

Atunci când nu există un tratament pentru ameliorarea sau vindecarea incontinenței, pacientul este nevoit să folosească absorbante speciale, pentru a-și menține pielea uscată. O altă variantă este utilizarea unei sonde urinare, care să fie introdusă în vezică și să ajute la eliminarea urinei. Această soluție este indicată în special atunci când pacientul nu poate să urineze singur sau urinează foarte greu, incomplet.

Prevenirea incontinenței urinare

Din păcate, de multe ori apariția acestui fenomen nu poate fi prevenită. Totuși, urmând un stil de viață sănătos, riscul declanșării problemei poate fi redus. Cele mai bune metode pentru a preveni incontinența sunt:

  • Evitarea alimentelor picante și care pot produce constipație
  • Consumul de fibre
  • Renunțarea la fumat
  • Menținerea unei greutăți corporale normale
  • Efectuarea de exerciții Kegel
  • Hidratarea corectă (trebuie consumate 6-8 pahare de apă pe zi).

În concluzie, există soluții prin care putem reduce riscul apariției incontinenței urinare, iar metodele de tratament moderne ne ajută să scăpăm de această problemă sau, cel puțin, să ameliorăm considerabil simptomele.

Referințe:

1. World Health Organization — Evidence profile: urinary incontinence, available at www.who.int

2. Mayo Clinic Staff, April 13, 2019 — Urinary incontinence, available at www.mayoclinic.org

3. NHS, 7 November 2019 — Urinary incontinence, available at www.nhs.uk

4. Urology Care Foundation, April 2020 — What is Urinary Incontinence?, available at www.urologyhealth.org

5. Tim Newman, medically reviewed by University of Illinois, December 14, 2017 — Urinary Incontinence: What you need to know, available at www.medicalnewstoday.com

6. WebMD Medical Reference, Reviewed by Jennifer Robinson, MD, March 12, 2019 — Managing Incontinence, available at www.webmd.com

Cystistat